Rolul medicului psihiatru în diagnosticarea pacientului cu demență

Îmbătrânirea biologică este un proces prin care se realizează declinul funcțional al organismului fiind astfel evidențiate procese de involuție la nivelul tuturor organelor (sistem nervos central, aparat respirator și cardiovascular, ficat, etc), precum și importante modificări la nivelul neurotransmițătorilor.

Tulburările specifice vârstei a treia sunt demențele, iar diagnosticarea incipientă a acestora este o problemă în practica de zi cu zi pentru medicul psihiatru, deoarece semnele îmbătrânirii normale (fiziologice) pot fi confundate cu deficitul cognitiv din demențe.

Dar ce sunt demențele?

Demențele constituie un grup de boli caracterizate prin:

  • slăbirea funcțiilor corticale (memorie, atenție, orientare, calcul, judecată);

  • scăderea capacității de a rezolva probleme cotidiene;

  • deteriorarea controlului emoțional și a comportamentului social.

Prevalența şi incidența acestora cresc odată cu înaintarea în vârstă. Demențele apar la 1 din 15 persoane de peste 65 de ani şi la 1 din 4 persoane cu vârsta peste 85 de ani.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel mondial, aproximativ 50 de milioane de oameni sunt diagnosticați cu demență, 60% dintre aceștia trăind în țările cu venituri mici și medii, anual fiind diagnosticați aproximativ 10 milioane de noi cazuri.

Se estimează că numărul total de persoane cu demență va ajunge la aproximativ 82 de milioane de cazuri în anul 2030 și la 152 de milioane în anul 2050. O mare parte din această creștere este atribuită numărului tot mai mare de persoane cu demență care trăiesc în țări cu venituri mici și medii.

În funcție de cauze și mecanisme, demențele pot fi împărţite astfel:

1. Demențe degenerative: demența Alzheimer, demența Pick;

2. Demențe vasculare: demența multiinfarct;

3. Demențe în boli neurodegenerative: demența în Boala Parkinson, demența în Boala Wilson, demența în Boala Huntington;

4. Demente infecțioase: demența Creutzfeldt-Jakob, demența în SIDA, demența în neurosifilis, demența în encefalitele și meningitele virale cronice;

5. Demențe metabolice: demența Wernicke-Korsakov (prin deficit de vitamina B12);

6. Demențe induse de consumul de substanțe psiho-active: alcool, cocaină, etc.

În funcție de afectarea primară a creierului care poate fi corticală sau subcorticală, demențele pot fi clasificate astfel:

  • Dementele corticale: demența Alzheimer, demențele fronto-temporale (Pick) și demența Creutzfeldt-Jakob;

  • Dementele subcorticale: demența din boala Parkinson, din SIDA, din boala Huntington;

  • Demențe cu trăsături mixte, corticale şi subcorticale: demența vasculară (multiinfarct, post-accident vascular cerebral), demența cu corpi Lewy.

Demența Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență, fiind urmată de demențele vasculare şi demența cu corpi Lewy.

Diagnosticul de demența presupune:

  • Dezvoltarea de deficite cognitive manifestate prin:

– tulburări de memorie (imposibilitatea de a învăța noi informaţii ori de a-şi reaminti

informațiile anterior învăţate);

– cel puțin una din următoarele tulburări cognitive:

– afazie (tulburări de limbaj);

– apraxie (incapacitatea de a efectua diferite activități zilnice);

– agnozie (imposibilitatea de a recunoaşte obiecte, persoane);

– tulburări ale funcțiilor executive (planificare, organizarea activităților);

  • Debut gradat şi declin progresiv al funcţilor cognitive;

  • Deficitele cognitive determină tulburări ocupaționale sau în viața socială zilnică;

  • Deficitele cognitive nu se datorează altor boli: (ex. depresie, schizofrenie).

Diagnosticarea demenței și determinarea tipului de demență poate fi o provocare în fazele incipiente ale bolii, fiind astfel nevoie de abilitate, răbdare și vigilență din partea medicului psihiatru.

În cele mai multe cazuri pacientul nu solicită ajutor medical de specialitate, ci este îndrumat și adus la consult de rude sau prietenii care observă dificultățile de adaptare apărute brusc sau lent și tulburările de memorie.

Medicul psihiatru va examina istoricul medical al pacientului și simptomele specifice deteriorării cognitive insistând asupra: modalităţii de debut, performanțelor profesionale și sociale anterioare, antecedentelor patologice personale (accidente, traumatisme cranio-cerebrale, boli sau infecții care ar fi putut afecta creierul, antecedentele legate de sistemul neuroendocrin, în special de funcția tiroidiană), factorilor de risc (ex. hipertensiunea arterială, diabetul zaharat şi hiperlipidemia, consumul de alcool).

 

ETAPE ÎN INVESTIGAREA DEMENȚEI

Anamneza

Reprezintă totalitatea datelor pe care medicul le obține de la pacient și/sau aparținătorii prezenți la consult (rude, prieteni) cu privire la apariția și evoluția bolii, la antecedente, etc.

Aceasta trebuie să se concentreze pe stabilirea prezenţei unei boli cerebrale organice, descrierea simptomelor şi capacității funcționale anterioare a pacientului și la tratamentul urmat în prezent.

Este important să se excludă o stare acută confuzională sau o altă tulburare psihiatrică (ex. depresie). Caracteristic poate să fie semnul ,,capului întors’’ adică pacientul are tendința de a-şi îndrepta privirea spre aparținător/persoana care îl însoţeşte solicitandu-i prin gesturi sau verbal ajutorul ori aprobarea atunci când i se adresează întrebări.

Examenul clinic general  

Este o etapă obligatorie a consultului și poate evidenţia semne care să orienteze către diagnosticul unei alte afecţiuni care însoţeşte demenţa (ex. afecţiune metabolică, hipotiroidism, anemie, etc.).

Examinarea generală va respecta regulile generale ale examinării punând accent în principal pe existenţa oricăror semne referitoare la:

  • Stare medicală prezentă şi trecută

  • boli sistemice sau neurologice

  • episoade depresive/anxioase în antecedente

  • Medicație administrată

  • tratamentul prescris este acceptat ?

  • îl ajută pe pacient tratamentul ?

  • Personalitatea anterioară comparativ cu cea din prezent

  • puncte de interes

  • relațiile cu prietenii şi familia

Examinarea cognitivă cuprinde examinarea atenţiei și a capacităţii de concentrare, evaluarea capacităţii de orientare tempro-spațială (auto și allopsihică), a memoriei de scurtă şi lungă durată, a limbajului şi funcţiilor executive, etc.

Examenul neurologic poate decela semne neurologice care pot  orienta diagnosticul  către boli neurologice primare și pentru a deosebi o demenţă de tip Alzheimer de o demenţă vasculară.

Examenul psihiatric poate depista elemente definitorii stării prezente: hipomnezie de fixare, capacitate slabă de concentrare și distribuire a atenţiei, iritabilitate, anxietate, depresie şi fenomene psihotice, stări confuzionale, episoade obsesive şi comportament dezorganizat, dezinhibiţie, agitaţie psiho-motorie, dromomanie, insomnie.

Examenul psihologic trebuie să facă parte obligatoriu din examinare, fiind aplicate teste pentru aprecierea deficitului cognitiv şi scale specifice pentru evaluarea tulburărilor de dispoziție, de percepție și de comportament (ex. MMSE – Mini Mental State Examination, testul de desenare a ceasului, alte teste în funcție de specificul situației.

Investigaţiile imagistice: RMN – rezonanţa magnetică cerebrală și CT – tomografie computerizată cerebrală completează examinarea clinică, fiind utile în special pentru excluderea altor patologii cerebrale şi pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului de demenţă.

Analizele de laborator ajută în depistarea unor afecțiuni tiroidiene, hematologice, intoxicații, boli infecțioase, imunologice, deficitul de vitamine, mai ales de vitamina B12.

Demența are un impact fizic, psihic, social și economic nu numai pentru pacienții diagnosticați, ci și pentru aproapiați, rude și personalul implicat în îngrijire.

Este important să fim atenți la starea de sănătate a părinților, bunicilor și apropiaților noștri și să-i încurajăm să se prezinte la consult atunci când simțim că ceva nu este în regulă.

Prezentarea la medicul psihiatru și diagnosticarea precoce permite instituirea unui program terapeutic ce poate încetini progresia bolii şi totodată ajută pacientul şi membrii familiei în planificarea strategiei de prevenţie a bolii.

Dr. Dorobanțu Ovidiu – Medic specialist psihiatrie

NEUROBRAIN – CENTRU DE RECUPERARE MEDICALA

SIBIU, Str. Cristian Nr 15

Tel: 0726576141

Scroll to top