Accidentul vascular cerebral (AVC) este definit ca o leziune cerebrala netraumatica, creata de ruperea ori ocluzarea unor vase de sange sanguine cerebrale, determinand instalarea brusca a unui deficit neurologic, caracterizat prin pierderea controlului motor,deficit cognitiv si de limbaj,pierderea echilibrului sau coma.
Reprezintă una dintre cele mai devastatoare afecțiuni neurologice, având un impact semnificativ asupra calității vieții și independenței funcționale a pacienților.Hemipareza este adesea una dintre primele și cele mai evidente consecințe motorii ale unui accident vascular cerebral (AVC). Momentul exact în care se instalează hemipareza în AVC poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv de tipul și localizarea leziunii cerebrale, de severitatea accidentului vascular cerebral și de răspunsul individual al pacientului.
Cauzele generale:
1.Hipertensiune arterială: Este un factor de risc major pentru AVC, defininduse ca o tensiune sistolica mai mare de 165 mmHg sau o tensiune diastolica mai mare de 95 mmHg, aceasta crescand riscul de AVC de 6 ori. Când tensiunea arterială este ridicată, aceasta poate exercita o presiune excesivă asupra pereților vaselor de sânge, ceea ce le poate deteriora în timp.În plus, tensiunea arterială crescută poate provoca daune directe la nivelul vaselor de sânge cerebrale, făcându-le mai vulnerabile la rupere. Ruperea unui vas de sânge în creier poate duce la hemoragie și la formarea unui tip de AVC cunoscut sub numele de AVC hemoragic
2.Ateroscleroza: Este o afecțiune în care depozite de grăsimi, colesterol și alte substanțese acumulează în interiorul pereților vaselor de sânge, formând plăci aterosclerotice. Aceste plăci pot îngusta treptat sau bloca complet fluxul de sânge prin vasele de sânge, ceea ce duce la o reducere a aportului de sânge și oxigen către țesuturile din jur.
3.Tulburări ale ritmului cardiac: Fibrilația atrială este o tulburare a ritmului cardiac caracterizată prin bătăi neregulate și rapide ale atrilor inimii. În această condiție, sângele poate stagna sau se poate coagula în atrii, formând cheaguri de sânge. Aceste cheaguri de sânge pot călători către creier prin sistemul circulator și pot bloca un vas de sânge mai mic sau mai mare, provocând un AVC.
4. Consumul de alcool și fumatul:
-Fumatul: Substanțele chimice din fumul de tutun pot distruge pereții vaselor de sânge și pot promova formarea plăcilor aterosclerotice, ceea ce poate duce la îngustarea sau blocarea vaselor de sânge. De asemenea fumatul, crește riscul de formare a cheagurilor de sânge prin afectarea funcției plachetare și a coagulării sângelui.
-Alcoolul poate afecta ritmul cardiac și poate crește riscul de fibrilație atrială, care este, de asemenea, asociată cu un risc crescut de AVC. Consumul excesiv de alcool poate, de asemenea, contribui la obezitate și la niveluri ridicate de colesterol în sânge, care sunt, de asemenea, factori de risc pentru AVC.
Kinetoterapia reprezintă un factor fundamental în procesul de recuperare post-AVC, având un impact important asupra funcției motorii, precum și asupra calității vieții pacientului. Prin intermediul diferitelor tehnici și exerciții, kinetoterapeutul are ca obiective principale restabilirea și îmbunătățirea funcțiilor motorii afectate de leziunile cerebrale asociate AVC-ului. Acest lucru implică lucrul asupra forței musculare, mobilității articulare, coordonării mișcărilor, gestionării spasticității, îmbunătățirii coordonării, prevenirii complicațiilor secundare, dar și promovarea unei independențe funcționale a pacientului.
Obiective:
1. Reabilitarea functiilor motorii: Prin intermediul exerciitlor fizice specifice si a terapiei manuale , kinetoterapeutul lucreaza pentru a restabili forta musculara, flexibilitatea si mobilitatea articulara a membrelor afectate de femiplegie sau hemipareza.
2. Gestionarea spasticitatii musculare: Spasticitatea musculara este o problema comunain AVC si poate termina rigiditatea, discomfort si contractii musculare involuntare. Kinetoterapia utilizeaza tehnici specifice precum exercitile de relaxare, mobilizari pasive si intinderile musculare pentru a gestiona spasticitatea si imbunatatii functionalitatea membrului afectat
3. Îmbunătățirea echilibrului și a coordonării: In general pacientii care au suferit un AVC prezinta dificultati in mentinerea echilibrului si in efectuarea miscarii coordonate. Prin intermediul exercițiilor de echilibru, propriocepție și coordonare, kinetoterapeutul ajută pacientul să-și îmbunătățească capacitatea de a-și controla mișcările și de a-și menține echilibrul în timpul activităților zilnice/
4. Prevenirea complicatiilor secundare: Kinetoterapia are și un rol important în prevenirea complicațiilor secundare asociate cu AVC-ul, precum contracturile musculare, deformitățile articulare și escarele. Prin intermediul monitorizării atente și al intervenției prompte, kinetoterapeutul ajută la prevenirea apariției acestor complicații și la menținerea integrității fizice a pacientului pe termen lung.
5. Promovarea independenței funcționale: Un alt obiectiv important al kinetoterapiei în AVC este promovarea independenței funcționale a pacientului. Prin intermediul exercițiilor și tehnicilor de terapie ocupatională, kinetoterapeutul ajută pacientul să-și îmbunătățească abilitățile de autoservire, de mers și de participare la activitățile zilnice, facilitând astfel
reintegrarea acestuia în viața de zi cu zi
Colaborarea interdisciplinara este fundamnetala in recuperarea pacientului post AVC si gestionarea hemiparezei. Kinetoterapeutul lucreaza impreuna cu medicii, logopezii, terapeutii ocupationali si inclusiv familia persoanei afectate pentru a asigura o abordare holistica si integrata a recuperarii pacientului.
In concluzie, kinetoterapia reprezinta o componenta esentiala in recuperarea post AVC avand un impact major asupra functionalitatii calitatii vietii pacientilor afectati prin restabilirea independeteti si imbunatatirea starii generale de sanatate a acestora
Dr. Simona Costea
kinetoterapeut Giura Alexandru
